Ca sa fiu in trend cu primavara, nu o sa ma apuc sa vorbesc despre floricele si frunzulite verzi si nici sa ma plang de lipsa soarelui. Defapt, nici astenia nu mi-o permit pentru ca plimbatul prin Cismigiu nu sustine deloc cele patru luni pana la bac. Cu toate astea, o sa sarbatoresc prima saptamana de primavara vorbind despre mama.
Nu gasesc subiectul a fi cliseic, (din categoria: “Sa se scrie o compunere despre mama” in care toti pustii de clasa a IIa spun cat de minunata e mami si scrijelesc ceva care se vor a fi felicitari de 8 martie) avand in vedere ca pana si Metallica are o melodie “Mama sais”. Prin urmare mama:
Are un nume care se intampla sa fie preferatul meu dintre cele de fete: Elena. Inseamna lumina, iar ea chiar este o persoana solara. Este responsabila pentru albastrul genetic al ochilor, numai ca ai ei sunt mai mari, mai expresivi. Originalul este in general cel mai bun. Cu rabdarea sta prost de obicei, insa asculta si sfatuieste calma… uneori mult prea calma.
Pentru mine, este uneori o enigma, in sensul bun al cuvantului. In primul rand, a terminat Politehnica pe vremea cand erai smecher daca proiectai pe bune si nu faceai softuri pt calculatoare. Face turism, n-are nicio legatura aparent, dar in fapt are mintea aia scolita de materiile reale, argumentativa, logica, algoritmica. E o idee proasta sa o combati cand are dreptate. Te demonteaza instant, fara prea multe vorbe.
Altfel, se spune ca noi ne alegem parintii inainte sa venim pe pamant. Well, nu puteam sa aleg mai bine. Mama intrece toate filmele americane de tipul “Gilmore Girls”. Defapt, nici nu se compara. Este incredibila prin faptul ca e printre cele mai frumoasa femei pe care le stiu, gateste incredibil, are mereu, dar mereu timp sa imi asculte crizele de adolescenta si mai ales nu ma lasa fac crize de adolescenta.
Lucrul pentru care ii sunt cea mai recunoscatoare este ca nu mi-a dat voie niciodata sa cad. Indiferent de situatie s-a infipt in mine fara compasiune, insa cu nelimitata iubire si m-a ridicat. Insa mai presus de orice, in fata mea, ea a fost mereu in picioare. N-a aratat vreodata nicio urma de slabiciune, regret sau tristete, m-a proteja, m-a aruncat si a fost acolo.
Glumim noi ca suntem leoaice si , Doamne, ce coama are ea. Mandra si demna, protectoare, aproape infailibila, sincera si diplomata. Este un exemplu. Cel putin pentru mine. Cu mintea ei deschisa si inima mare, atat de mare. Uneori radiaza a bunatate, a intelepciune, a tinerete. Este vindecatorul meu cel mai priceput. Mi-a reparat pana si calculatorul cu un gand. Si nu numai asta. I-a reparat si pe altii.
In absurdul vietii, a lectiilor grele, a iubirilor si a viselor a cautat mereu si cauta sa devina mai buna, daca se poate. Cu talent in orice face, cu gratie si feminitate de dezvolta si evolueaza si cu toate astea este mama si sefa si iubita si femeie si fiica. Dedicata, aici rabdatoare si fara sa astepte ceva in schimb. Citeste suflete, literatura, contracte. Picteaza, creeaza, inventeaza. Iubeste, lupta, traieste. Este idealista cea mai neconventionala, caci intelege si, potrivit ocaziei, adopta pana si conceptul de “sex, drugs and rock ‘n roll” cum n-am pomenit niciun anarhist sa o faca. Cat de tare e sa se imbrace ca Angus la concertul AC/DC?.
Dar vrajeala asta e de prisos. Degeaba strig eu “I want to break free”. Ea are versurile scrise pe usa. Tot degeaba colectionez Vogue-uri. Ea m-a invatat sa imi placa. Si scrisul… Scrie de 1000 de ori mai bine decat mine. Ea a fost si este profesorul. Prin urmare multumesc, pentru ca m-ai adus pe lume, ca m-ai aratat-o si ca m-ai invatat sa o vad corect.
La multi ani, Pino.
Subscriu … SI ASA SI ESTE!!! Va iubesc pe amandoua :*
Iubita mea, printre darurile alese pe care le-am primit si le primesc mereu, tu esti bobocul meu cel mai inmiresmat, plin de culoare si promisiuni pentru delicate bucurii in anii ce vin.
And no matter what, I’ll stand by you :
as vrea sa-i dau 5 stelute, dar nu exista posibilitatea asta, din pacate. f tare