Cand eram prin clasa a 9-a si nu prea stiam cum merg lucrurile, nu ca acum as sti mai multe, poate doar putin mai bine, m-a rugat cineva ca pentru 10 minute sa fiu eu insami. Credeam ca e mai atragator sa pretind a fi o persoana mai matura, mai tupeista, mai degajata. Intre noi fie vorba, nu eram decat o pustoaica crispata care habar nu avea pe ce lume e, cam depasita de situate. Insa concluzia celui care mi-a cerut cele 10 minute de autenticitate a fost ca e pacat sa fiu altcineva decat ceea ce sunt. Inca crede asta. Si eu ma comport la fel cu el, pentru ca a ajuns sa ma cunoasca prea bine pentru a ii ascunde ceva. De aceea este uneori enervant cand sunt in compania lui si a mamei… amandoi ma trateaza mai mult sau mai putin la fel… “Pentru ca te iubim, kiddo.”
In timp am descoperit ca majoritatea oamenilor poarta asemenea masti. Foarte curajosi cei care nu fac asta, dar nu despre ei vreau sa vorbesc. Mastile se manifesta in diferite feluri. Unii beau, altii invata ca obsedatii sau diametral opus petrec excesiv de mult, consuma tot ce le cade in mana, devin fustangii notorii cu o reputatie incredibila sau fete de a caror prezenta se bucura baietii si plecare celelalte personaje feminine . Aparentele pot fi inselatoare, insa uneori par ale naibii de convingatoare. Plus ca e usor sa judeci pe cineva care numai asta prezinta despre sine. Atentie! am spus prezinta despre nu este. In fond, orice manifestare egotica este apreciata sau dezapreciata de un alt ego. Prin urmare esenta nu intra aici in discutie.
Luand un caz concret, am reusit sa cunosc, indraznesc eu sa afirm, un tip. Facea parte dintre aceea la care eu ma uitam fascinata cand eram tot a 9-a. L-am placut. Recent am aflat ca el nici pana in ziua de astazi nu si-a dat seama de asta. Imaginea sa sociala nu era si nici nu este dintre cele ortodoxe. Teoretic, ar fi trebuit sa o iau la fuga mancand pamantul caci nu inspira incredere si nici nu dadea impresia vreunei forme rudimentare de profunzime. Talentele sale se rezumau la fi unul dintre cei mai buni parteneri de bautura. Am ignorat cele ce auzisem si in parte cele ce vasusem. Dupa ceva timp, am avut, nu stiu daca satisfactia cat onoarea, sa il prind intr-un moment sincer. Si, supriza? Era cu totul alt om, caci sub masca viciilor si a indiferentei absolute el defapt simtea, multe. Ca orice om in fond. Si culmea… ii mai si pasa. M-am bucurat ca am avut incredere in intuitia mea si ca l-am descoperit asa. Problema e ca daca as povesti cuiva ce mi-a spus, ar crede ca e o coincidenta de nume si ca vorbim despre persoane diferite. Cu toate astea, acea discutie a fost o intamplare izolata. Dar e alegerea lui, nu a mea. Cat despre noi doi, nu a iesit nimic. Eu nu i-am rasplatit onestitatea, el nu s-a obosit sa intrebe.
Suntem umani. Dar asta nu e o scuza sa ne mintim pe noi insine in principal si sa ingropam sub nori de fum ceea ce simtim si vrem cu adevarat. Rabufnirea va fi la un moment dat inevitabila, iar frustarile si regretele vor ajunge pana la cer. Si nu pentru ca nu am trait la maxim si pe muchie de cutit. Tocmai pe acest teribilism se danseaza la carnavalul venetian. Da, cred ca e mai usor sa fi superficial, usuratic, sa zici “Imi bag ****” si mai pierzi o noapte. Tot mai usor este sa gasesti motive pentru a nu spune ceea ce simti, a cauta in exterior semnul de interzis si sa lasi lucrurile in aer, pentru ca ti se pare ca exista o lipsa de coordonare. Degeaba simti tu in sinea ta. Ceilalti nu vad decat ceea ce le arati. E cum spuneau cavalerii: graieste adevarul chiar daca duce la moartea ta.
Ma bucur totusi ca mai sunt unii care vad dincolo de masti. Mai sunt prietenii, oglinzi in fata carora nu te poti ascunde si care trag de tine pana recunosti lor si tie adevarul. In rest, esti liber sa iti spui ce vrei, cum vrei, cat vrei. Si mai ales sa crezi de vrei. Aici chiar ai liber arbitru. Si daca te prinde cineva cu mata in sac, probabil ca vei raspunde: E mai usor asa.
But hey, whatever helps you sleep at night.
