Facand o recenzie a anul 2011- sarac in postari ce-i drept, insa intes in trairi- am capatat o stare nu de surprindere ci de recunostinta entuziasta fata de abundenta de schimbari neasteptate. Fiind unul dintre acei ani definitorii ai unei existente in care maturizarea apare o data cu bacul si deresponsabilizarea o data cu primul strop de bere in vama, am fost nevoita sa incep drumul arhetipal al vietii de student si al angajatului cu carte de munca.
Contrar asteptarilor marcate de credinta profunda ca implinirea mea academica, sufleteasca si mai tarziu profesionala se afla undeva printre dune de nisip, ruine si manuscrise am descoperit iluminismul in ceea ce credeam a nu ma recunoaste vreodata. Eram de parere ca sunt o fire profund umanista, scapandu-mi din vedere lipsa de boemitate carasterista artistilor si latura poate chiar intrinsec rationala.
Drumul fiindu-mi restrans in urma rugamintilor mele de a alege varianta corecta, m-am trezit in fata faptului implinit asa ca am strans din dinti furia si reprosurile, acceptand (cu greu si cu Jack) ceea ce urma. Necunoscutul s-a dovedit a depasi asteptarile mele ambitios de imaginare. Spun imaginare pentru ca abilitatea omului de a se iluziona, pe cat de graitoare uneori, pe atat este de restransa. Noi vedem putin in fata si tindem sa proiectam viitorul bazat de amintirile vietilor deja traite cautand continuu lucruri familiare, cunoscute. Ei bine, scopul final este sa patrundem in ceva-ul/chestia numit generic viitor sau necunoscut.
Cineva a avut mare ingaduinta si rabdare cu mine suportandu-mi gandurile dictatoriale pana cand realitatea mi-a revolutionat mintea. Prin urmare am primit cadouri neimaginate si satisfactii negandite care au ridicat ceata stupida a incapatanarii umane lasand loc dorintei arzande de a le fructifica. Atunci cand ti se ofera astfel de daruri ele trebuie extinse si da-te mai departe pentru a-si implini cu adevarat scopul. Pentru ca in clipa in care le imparti vei gasi ca insasi primitorii lor sunt defapt adevaratele miracole ale viitorului tau.
Asa cred ca se implinesc in fapt visele. Atunci cand incetezi sa mai astepti ceea ce tu vrei si accepti ceea ce ai nevoie. Astfel am primit in viata mea oameni noi pe care mi i-am dorit cu ardoare vreme indelungata si am regasit in cunostintele vechi sufletele pe care le cautam in ele. Asa ca daca am inteles ca omul sfinteste locul bogatia si abundeta rasar fara doar si poate. Omul nu e nascut pentru munca ci pentru iubire. Iar iubirea nu se afla in dogmele sociale ale claritatii raporturilor ci in intimitatea sufletelor asemenea.
La vita e bella.
